Dan Petrescu

Mi-l amintesc pe Dan Petrescu jucatorul foarte bine. Mi-l amintesc inscriind in poarta americanilor chiar pe terenul lor, mi-l amintesc invingandu-l pe Seaman in minutul 90 la Toulouse, mi-l amintesc jucand in tricoul lui Chelsea. E adevarat, mi-l amintesc si ratand unul dintre penalty-uri in meciul blestemat cu Suedia, dar asta nu-l face cu nimic mai mic. Am ramas cu impresia unui mare jucator roman, poate cel mai realizat profesional la un club de afara dintre toti fotbalistii romani.
De asta sunt trist cand il vad pe Dan Petrescu antrenorul. Dan pare ca si-a pierdut de tot controlul. Declaratiile si actiunile sale tradeaza probleme psihice grave. Cel mai bine pentru Dan ar fi sa ia o pauza lunga si sa isi revina. Poate isi va da seama ca Unirea Urziceni nu e nici pe departe dezavantajata de arbitrii, chiar din contra. Argumentul suprem este acela ca trupa ialomiteana este pe locul 2, nimeni nepunandu-i pana acum bete in roate. Petrescu vede insa peste tot conspiratii, bineinteles toate indreptate impotriva Unirii. Daca nici dupa episodul jenant de la meciul cu Dinamo (cand Gomes a vrut sa exerseze scheme kung-fu pe Bostina) Dan nu se potoleste, ( si nu o face, pentru ca tocmai a declarat ca in meciul cu Rapid va fi furat de arbitrii) atunci niste vizite la psihiatru , plus niste medicamente adecvate, chiar ar fi o solutie.
Si pentru ca mi-l aduc aminte sarutand cu pasiune steagul Rapidului, o sa raman la parerea ca Dan Petrescu a fost doar un mare jucator. Atat…