joi, 27 decembrie 2007

Europarlamentarele

Am facut parte dintr-o sectie de votare speciala, aflata intr-un spital bucurestean. Ce am vazut acolo mi-a intarit convingerea ca dreptul de a vota nu ar trebui sa il aiba orice cetatean trecut de 18 ani, fara dunga rosie pe buletin.
Plini de idei si de chef, bolnavii s-au inghesuit la urne mai intai inainte de micul dejun, adica in jurul orei 7:30, cand noi, membrii comisiei, eram inca cu gandul la perna de acasa. Showul putea incepe. Mai intai trebuiau completate niste delcaratii pe propria raspundere, cum ca respectivul nu a mai votat si nu va mai vota la alta sectie. Perfect; doar ca 30% dintre ei nu prea stiau sa scrie, 20% stiau doar sa isi scrie numele mic, 25% erau prea obositi sau “bolnavi” sa isi completeze singuri declaratiile: “Scrie tu mama, ca eu sunt bolnav(a)!”. Au mai ramas restul , adica un sfert.
Cu dorinta arzatoare de munca, doi dintre membrii comisiei ne-am deplasat cu urna mobila prin spitalul vecin. Bineinteles, am carat urna din pavilion in pavilion, insotiti de un jandarm imens, poate obosit dupa evenimentele avute cu o zi in urma cu suporterii dinamovisti. Am constatat cu surprindere ca 95% dintre bolnavi asteptau urna mobila sa le vina in pavilion, chiar daca erau 100% capabili sa umble singuri, deci sa faca 50 metri pentru a-si exercita dreptul la vot. Desigur, ne asteptau cu caldura si ne intrebau tampeste ce sa voteze. Le explicam ca trebuie sa stampileze in chenarul partidului preferat. Cum multi nu stiau sa citeasca, trebuia sa i-l aratam noi, sub “atenta” supraveghere a jandarmului jumate adormit. Daca nu aveau partid preferat, ne faceau cu ochiul si ne intrebau ce trebuie sa stampileze. Mai mult, unii ne intrebau ce le dam daca voteaza.
Bun. Citez: ” Mama,Becali e? Io p ala il vreau” (doamna in varsta); ” Arata-mi unde e Gigi ca nu stiu sa citesc” (tigan 18 ani); ” Trebuie sa ma semnez? Eu nu stiu sa imi scriu decat numele mic, Diana” ( Diana); ” Eu votez PNT-ul ca am facut 6 luni puscarie la Mineriada” ( Elvis cu ochelari de soare, care a stampilat buletinul ca si cum ar fi infipt pumnalul in Miron Cozma, singurul vot al PNT de altfel, de la noi din sectie); ” Nu stiu sa citesc, dar pun pe asta ca e partidul florilor” ( tiganca tanara intr-un exces de sinceritate); ” Eu votez cu ala de imi aduce pensia. - Atunci voteaza cu postasul” ( o doamna idioata si un coleg de comisie haios); ” Ce e cu partidul asta, Partidul Verde? - Se ocupa cu verdeata, mamaie.” ( conversatie intre doi bolnavi de la Infectioase).
Indeajuns de multe motive sa protestez. De ce votul meu e egal cu al mamaitei analfabete? E politically corect? Ha-ha-ha… November 26th, 2007

Timisoara si UE

” O sa il apar pe Ganea pana in panzele albe”, declara Marian Iancu la nici jumatate de ora de la oribilul gest al lui Ganea din meciul cu Rapid. Auzind acestea, singura reactie logica este sa te intrebi de ce acest tigan infect nu este inca la puscarie si zburda din televiziune in televiziune, strigand ce furata este Timisoara. Timisoara nu este furata, din contra, Iancu ar trebui sa multumeasca Justitiei ca oameni ca el inca traiesc si nu sunt exterminati, iar oameni ca Alexa si Ganea nu sunt trimisi in judecata pentru violenta.
Personal, cand am vazut ce a facut psihopatul de Ganea, am crezut ca singura decizie care ar putea fi luata este suspendarea pe viata. Cert e ca un nebun ca Ganea nu are ce cauta pe terenul de fotbal. Doar Iancu Puscarie afirma cu tarie ca spera ca decizia federatiei sa ii fie favorabila lui Ganea.
Imi doresc ca Iancu sa infunde puscaria. Poate acolo va mai slabi, ii vor mai trece cosurile de pe fata si va invata sa utilizeze corect pluralul in limba romana. Daca fiind prea mare nu incape in parnaie, singura solutie viabila este exterminarea. Impuscat fara urme de regrete. Un specimen ca Iancu nu trebuie lasat sa respire. Ii sta, sunt sigur, mult mai bine cu un glont in cap.
PS: Daca ceea ce se intampla la Timisoara are ceva de-a face cu U.E , atunci la Bucuresti este inima Elvetiei. August 26th, 2007

Andries

Dintotdeauna am fost impotriva muzicii folk. De fapt, nu neaparat impotriva, ci mai degraba am refuzat in repetate randuri sa ascult o piesa pana la capat.
Intamplarea a facut ca acum doua saptamani sa ajung la un astfel de concert. Mai mult tarat, desi prietena mea sigur va citi blogu .
Impresia ca muzica folk este proasta mi-a ramas in continuare. M-am agitat ca un leu in cusca, am iesit sa fumez cat de des am putut, m-am facut ca ma duc la baie, iar intr-un tarziu am inceput chiar sa fac misto de artistii care urcau pe scena.
Unul singur mi-a atras atentia, chiar primul care a cantat. Culmea, pare cel mai netalentati dintre toti. Personal, nu cred ca stie prea multe cu chitara sa, dar se prea poate sa ma insel. Oricum, Alexandru Andries merita bagat in seama si ascultat cu atentie. Recunosc, o fac si eu din cand in cand si imi place. November 13th, 2007

Dan Petrescu

Mi-l amintesc pe Dan Petrescu jucatorul foarte bine. Mi-l amintesc inscriind in poarta americanilor chiar pe terenul lor, mi-l amintesc invingandu-l pe Seaman in minutul 90 la Toulouse, mi-l amintesc jucand in tricoul lui Chelsea. E adevarat, mi-l amintesc si ratand unul dintre penalty-uri in meciul blestemat cu Suedia, dar asta nu-l face cu nimic mai mic. Am ramas cu impresia unui mare jucator roman, poate cel mai realizat profesional la un club de afara dintre toti fotbalistii romani.
De asta sunt trist cand il vad pe Dan Petrescu antrenorul. Dan pare ca si-a pierdut de tot controlul. Declaratiile si actiunile sale tradeaza probleme psihice grave. Cel mai bine pentru Dan ar fi sa ia o pauza lunga si sa isi revina. Poate isi va da seama ca Unirea Urziceni nu e nici pe departe dezavantajata de arbitrii, chiar din contra. Argumentul suprem este acela ca trupa ialomiteana este pe locul 2, nimeni nepunandu-i pana acum bete in roate. Petrescu vede insa peste tot conspiratii, bineinteles toate indreptate impotriva Unirii. Daca nici dupa episodul jenant de la meciul cu Dinamo (cand Gomes a vrut sa exerseze scheme kung-fu pe Bostina) Dan nu se potoleste, ( si nu o face, pentru ca tocmai a declarat ca in meciul cu Rapid va fi furat de arbitrii) atunci niste vizite la psihiatru , plus niste medicamente adecvate, chiar ar fi o solutie.
Si pentru ca mi-l aduc aminte sarutand cu pasiune steagul Rapidului, o sa raman la parerea ca Dan Petrescu a fost doar un mare jucator. Atat…

Femeia Sluta-Bogata si barbatul Atarnache (basm)

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, o fata urata si proasta. Era atat de proasta incat radea tot timpul. Era insa ocrotita de imparatia tatalui, care era foarte bogat. In timpul asta,Barbatul Atarnache, un baiat frumusel, dar taran, suferea pentru ca era sarac. El era departe de imparatia fetei proaste, undeva intr-un cartier marginas al unei capitale dintr-o tara membra UE. Dar intr-o zi, nu se stie cum ( ca doar asa-i in basme), s-au intalnit. Iar Femeia Sluta-Bogata l-a indragit, constienta ca fata-i si creieru-i nu ii permit sa spere la mai mult decat un taranoi. Iar Atarnache, avid dupa putere, lacom ca un porc si visand la masini straine, s-a hotarat sa o ia de nevasta, pentru a intra in imperiul cel bogat al tatalui femeii Slute-Bogate. Toate complexele-i erau rezolvate de acum, urma sa se prefaca ca o iubeste. Si tatal Slutei-Bogate a fost asa de fericit ca tampita de fiica-sa s-a maritat, fie si cu Atarnache, incat a pus slujitorii sa pregateasca un ospat cum nu s-a mai vazut vreodata. Si a chemat imparatul pe toti craii, printii si regii interlopi, astfel ca la ospat erau atat de multe haine de la Milano incat iti venea sa vomiti. Dar Atarnache era multumit. Vorbea de acum cu toti acesti crai de pe picior de egalitate. Doar era barbatul Slutei-Bogate. Apropo de tampita, se spune ca la ospat a ras atat de mult incat un sfert din oaspeti au surzit.
Si asa a reusit Atarnache sa iasa din mocirla financiara in care avea impresia ca se afla. Dar, insurandu-se cu Sluta-Bogata, a intrat intr-o mocirla si mai mare. Una umana…

Fiinta marunta

Candva, o domnisoara prea putin respectabila din toate punctele de vedere, incerca sa imi dea lectii privind materialele jurnalistice. Fara falsa modestie, cred ca nu era cazul sa primesc sfaturi privind scrierile tocmai din partea ei, dar pentru ca distinsa era o sefa mai mica, am fost nevoit sa ii ascult aberatiile. Conform distinsei domnisoare materialele mele erau pline de pareri personale care nu isi aveau locul acolo. ” Tu trebuie sa scrii exact ce vezi, sa redai informatia si atat. Cu parerea isi dau aia mari, alde Cristian Tudor Popescu sau Cristoiu. Noi vrem un ziar care sa ii prezinte cititorului realitatea; concluziile le trage singur.” Desigur, daca ziarul se voia unul pentru retardatii, ideea era foarte buna. In opinia maruntei fiinte, doar “aia mari” au dreptul la pareri. Ma si vad in situatia sa scriu despre un gol din foarfeca in vinclu. In nici un caz nu trebuie sa scriu ca executia a fost fascinanta, ca autorul golului este un mare fotbalist. Nu! In nici un caz nu pot face asta, pentru ca cititorul ar fi influentat. Cu siguranta as fi devenit un formator de opinie, iar acea gazeta nu isi propunea asta. Prin rationamente gresite, domnisoara mea ajungea la concluzii complet idioate. Halal studii de jurnalistica!
Daca ma apuc sa scriu ceva, asumandu-mi responsabilitatea prin simplu fapt ca semnez ceea ce scriu, am dreptul sa introduc in text si parerea mea, nu? Il respect pe cel care citeste ce scriu si nu il consider un inapoiat mintal. Daca e de acord cu mine sau nu, asta e treaba lui, atata timp cat are argumente pentru ceea ce sustine.
In fine, nu are rost sa amintesc despre soarta acelui ziar. Pot doar sa spun ca putini au auzit de el. Redactia poate fi asemanata cu o crescatorie de roboti. Mai trist e ca majoritatea de acolo sunt foarte tineri; iar daca o iau in serios pe domnisoara cea scolita nu stiu cat e de bine. Doar atat….
July 8th, 2007

Roger Federer

Roger Federer! Acest elvetian cu radacini sud-africane merita tot respectul. Din punctul meu de vedere, Roger nu poate fi iubit, ci doar respectat, ceea ce este cu mult mai mult. E greu sa iubesti un sportiv care castiga tot timpul, dar trebuie sa te inclini in fata valorii incontestabile a elvetianului. O valoare sportiva imensa, dublata de mentalitatea de campion. Personal, sunt fanul spaniolului Rafael Nadal. Fascinant cu loviturile sale mortale, spectaculos si gata sa lupte pana la ultima picatura de energie, rebelul Rafael este un mare jucator. Roger este insa campionul. Momentele cheie le gestioneaza imperial, iar adversarul este hipnotizat. Psihic, Nadal a fost terminat de elvetian in finala de la Wimbledon. Roger a salvat patru mingi de break cu calmul unui ucigas in serie. Nu a parut nici un moment infrant, nu a simtit ca va pierde. Nadal l-a simtit insa ca este mai puternic si a clacat, intr-un moment in care juca mult mai bine si parea favorit sa intoarca meciul in favoarea sa.
Federer rescrie istoria tenisului la numai 25 de ani. Sper ca peste cinci ani elvetianul sa nu aiba in palmares zece trofee castigate la Wimbledon. Speranta moare ultima; realistic vorbind nu vad cine l-ar putea invinge pe Roger pe iarba londoneza. Urmeaza sa fie ales cel mai bun tenismen al anului, ba mai mult, cel mai bun sportiv. O merita cu prisosinta! El este nascut invingator!
July 8th, 2007

Femei de societate

Le vezi de regula in cafenele scumpe de prin Dorobanti sau la volanul unei masini 4X4. Ele sunt femeile de “societate”, distinse doamne. Cel mai probabil nu au lucrat niciodata, avand in spate soti bogati, afaceristi sau fotbalisti, care le-au ales datorita frumusetii lor exterioare. Desi nu au lucrat niciodata, cheltuie mai multi bani decat ar putea cheltui vreodata o femeie cu un job foarte bine platit. Mananca doar mancaruri speciale, frantuzesti sau italiene, ori salate exotice compuse din fructe sau legume de care nu au auzit niciodata. Asta, desi in alte conditii ( daca nu ar exista barosanul) ar musca cu pofta dintr-o felie de paine si ar cataloga fasolea “formidabila”. Satule sa stea singure in ditamai vila cat timp sotii muncesc de le sar capacele, isi invita prietenele ( la fel ca ele, desigur) la o cafea. Se vaita ce viata grea au, isi barfesc “consortul” ca ajunge asa tarziu acasa,obosit si nu le acorda atentia ce li s-ar cuveni. Vorbesc despre inalta arta si cultura, adica emisiunile exceptionale ale Mihaelei Tatu sau salile de fitness de pe la Marriot. Satule, intr-un final devin feministe. S-ar angaja undeva, dar e greu la rangul lor sa gaseasca ceva convenabil. Probabil ca au vreo 4 facultati absolvite, 2 la Romano-Americana si 2 la Cantemir… Isi exaspereaza sotii la cap ca vor sa devina independente, iar intr-un final, acestia le gasesc un oarecare job de manager sau unul cu o denumire de “n-spe” cuvinte in engleza. Logic, banii castigati nu le ajung nici macar de cremele pentru fata, dar se simt al naiba de independente acum. Deodata, se vaita cat de obositor este la munca si regreta ca nu mai pot avea viata dinainte: “Fata, nu mai pot, sunt stresata!”. Nici ele nu stiu exact ce fac acolo la munca, dar e stresant sa lucrezi.
Intr-un final renunta si povestesc incontinuu despre experienta lor ca angajate. Ajung tot acasa, reintorcandu-se la activitatile febrile ale unei doamne distinse: plimbari, cafenele, fitness si cultura. Nu importa prea mult ca singurele lor cunostinte privind literatura sunt “Codul lui da Vinci” sau romanele Sandrei Brown… Ele se simt femei de rang inalt..
May 15th, 2007

Apoula

Din insoritul Camerun a migrat spre Erevan. Si pentru ca formidabila nationala a Armeniei era intr-o criza de portari, baietii de la federatie l-au naturalizat. A aparat fenomenal poarta armenilor, atragand atentia Rrapidului. Si cum “baietii de sub Podul Grant” se pricep la fotbal cam ca stramosii lui Edel la matematica, a fost adus la Bucuresti. Astfel, Edel Apoula Bete a ajuns sa coloreze si mai mult echipa si asa colorata de sub Pod. A 11-a pata de culoare a echipei!
La inceput doar rezerva, subiectul Apoula a profitat de accidentarea lui Coman si a intrat in poarta. A primit in cateva meciuri cate goluri a primit Coman intr-un tur intreg, delectandu-i pe microbisti cu paradele sale de cimpanzeu bolnav, la fel de intarziate ca si creierul sau. Imi cer scuze ca am jignit cimpanzeii…
Camerunezo-armeano-rapidistul a fost pionul principal al urcusului tiganilor de pe 3 cu sanse la Liga Campionilor pe 4 cu sanse la Intertoto. Oricum, sunt sigur ca africanul goalkeeper nu intelege diferenta dintre locul 2 si 3 , 3 si 4…etc…la fel cum nu intelege de ce la restaurantele din Bucuresti nu poti comanda friptura de om la gratar, ca in civilizatul Camerun natal.
Daca(prin absurd) lui Apoula i se va citi ce am scris eu aici ( pentru ca maimutele nu au cum citi), am sa ii transmit ceva. Promit ca ii voi cere scuze indata ce imi va arata biletul de avion dus, cu destinatia Yaounde. Poluarea din Bucuresti va scadea consistent.
PS: Acest blog ar trebui sa fie un pamflet, dar nu este. Asa ca nici nu trebuie tratat ca atare.
May 10th, 2007

Vina lui Rednic

Dupa ce Dinamo a invins pe CFR Cluj, suporterii “cainilor” sunt cu siguranta, paradoxal, tristi. E frustrant sa iei titlul intr-o maniera atat de categorica, dar, la final sa realizezi ca ai sanse mai mici de a intra in grupele UCL decat rivalii de-o viata, Steaua. Rivali pe care, invingandu-i pe feroviarii clujeni, i-ai impins in grupele UCL! O victorie entuziasmanta in fata lui CFR Cluj, izbanda prin care dinamovistii si-au compromis sansele de a fi capi de serie in turul al treilea preliminar!!!!
Intreaga suflarea dinamovista a vrut ca CFR-ul sa castige in Stefan cel Mare. Cu o singura exceptie: spartanul Rednic. Mircica nu a inteles ca e mai bine pentru Dinamo sa piarda meciul cu echipa lui Bergodi. Lacom, a vrut sa arate lumii ca el e cel mai tare si ca razbuna cu varf si indesat infrangerea din tur. A castigat si sunt convins ca e satisfacut. In tampenia lui, Mircea Rednic se considera un invingator si “un mic ” justitiar al dreptatii.
In realitate, Mircica e un looser. Chiar daca Dinamo va intra in grupe, tot looser il voi numi. Pentru ca, dupa un sezon foarte slab, Steaua, gafaind, ajunge la potou pe locul 2, datorita lui Rednic. Cap de serie in turul preliminar, echipa din Ghencea este cu un picior in grupele UCL, repet, dupa un sezon chinuit, aproape catastrofal ( pe plan intern macar).
Exercitiu de imaginatie. Steaua in locul lui Dinamo. “Cainii” alearga dupa locul 2, stelistii joaca cu CFR….
In fotbal, ratatii fac apel la onoare, demnitate sau respectarea competitiei. Campionii isi umilesc adversarul ori de cate ori au ocazia, mai ales atunci cand adversarul e la pamant…
May 9th, 2007

Nu-mi convine

Nu-mi convine ca trebuie sa-i tolerez pe homosexuali, doar pentru ca asa ne indruma “prietenii” europeni. Nu-mi convine sa ii vad iesind pe la Universitate, strigandu-si ca descreieratii drepturile.
Nu-mi convine sa ii accept pe tigani in preajma mea, doar pentru ca aceiasi “parinti” de la UE ne invata ca discriminarea nu are ce cauta in zilele noastre. Ba are ce cauta, vin eu si zic, ba chiar discriminarea este o dovada ca gandesti, simti si respiri.
Nu-mi convine cand stau la stop si in dreapta mea e un “barosan” in bemveu care asculta manele la maxim,mai mult, ingana tampeste versurile cretine ale idolilor sai. Tanjesc dupa o ierarhie sociala bazata pe valoare.
Nu-mi convine ca, desi am solutii pentru acest gen de situatii, nu am cum sa le pun in aplicare. Nu-mi convine sistemul democratiei oarbe, sistem ce, zic eu, nu se potriveste in spatiul nostru carpatin.
Cu toate astea tin la Romania. Iubesc la nebunie tricolorul si astept zile mai bune. Iubesc romanii adevarati si ii urasc din suflet pe cei care aleg calea strainatatii sau cei care maltrateaza verbal limba romana.
May 4th, 2007

Din Vama...superficial

Cand am iubit am ras… Cand am pierdut persoana iubita am plans… si am plecat in Vama Veche
Nu mi-am cautat si nici nu am gasit pereche, nici nu m-am intors cu sarutul in ureche… M-am distrat copios, am baut incontinuu, am dansat, am urlat, am uitat sa dorm, mi-am ars bluza Adidas la care tineam asa mult… Am vrut sa o uit pe ea, dar nu am reusit, totusi, am reusit mai mult decat atat: am realizat ca nu e nimic mai frumos ca sentimentul pe care l-am incercat in Vama zilele astea. Nu judeci, nimeni nu te judeca! Nimeni nu te categoriseste dupa masina pe care o ai, jobul tau sau facultatea pe care o faci. Tot ce conteaza e atitudinea ta fata de viata din Vama. Ador asta!
Am venit la Bucuresti pe o alta planeta. Un prieten m-a anuntat ca Meme a plecat de la Steaua, altul ca ca trebuie sa dau un referat pentru facultate saptamana viitoare. Neinteresant… in Vama timpul nu are valoare. As fi ramas acolo chiar daca trebuia sa astept 30 min sa fac un dus cald, o ora sa mananc o shaorma indoielnica, 20 minute sa imi cumpar o bere, chiar daca trebuia sa suport mirosurile “frumoase” de pe plaja, chiar daca, chiar daca….
May 2nd, 2007

I love rock'n roll

Eu nu ii inteleg frate pe rockerii astia neintelesi! Cat esti in perioada liceului si esti roacher cu plete matratoase, pantaloni de piele trei sferturi spre patru rupti, cizme sau ciocate jegoase, tricouri negre ori prea mulate ori prea largi, cand pui bani tu si inca saptesprezece ca sa luati un Polar mic, iar gagica (daca esti mai matratos si ai asa ceva) ti-e asemanatoare pana si la negreala de sub unghie, atunci parca mai merge! Erai in liceu, erai rebel, le-ai incercat pe toate. Asa ca nu am nici o problema cu tipul asta de roacheri de liceu.
Problema mea ( nu una existentiala, dar una care ma macina acum) este cu roacherii de genul asta care mai au putin si chelesc. Rockul e o muzica frumoasa, rockerii normali sunt niste persoane pe alocuri fascinante. Dar mai umbli prin centru cu prietena si se iveste un apas de asta care iti cere zece mii ca vrea sa ia si el o vodca, ca nu mai are tigari si ca ar fuma si el saracul…etc… Dupa ce isi freaca bine parul (curat doar de Craciun) de hainele tale, iti multumeste, iar daca esti ghinionist te calca din greseala cu ciocata lui umblata prin toate noroaiele. A gresit si el, era beat. Daca nu era beat, era drogat. Daca nici una nici alta, atunci sigur nu era roacheru’ tip “esec” de care vorbesc.
Mi-e greu sa inteleg cum nu isi propun mai mult acesti baieti. Vine o vreme cand nu prea mai tine asa ceva. Si vine o vreme cand nu mai poti sa te complaci, iar distractia si timpul liber trebuie sa imbrace alte forme. Plus ca vine o vreme cand trebuie sa mai stai si treaz!
Dar asta cred doar eu. Ei vad lucrurile mai modern decat mine. Si poate au dreptate; si eu sunt ala care judec prea mult.
January 12th, 2007

Paradoxal...

Seara tarziu. Ajung acasa. Deschid usa, intru in sufragerie. Mama tresare: ” Ai venit?”. Tot timpul asta ma intreaba cand ajung. “Nu. Vin intr-o ora”, ii zic suparat. Rade la mine si imi promite ca nu mai imi pune intrebarea asta tampita niciodata. Nu o cred. O repeta obsesiv zi de zi, an de an.
Prin tara. Intr-un orasel mic de provincie. La un pahar de vorba cu flacaii, mandria orasului. Fac greseala sa ma laud ca vin de la capitala. Sunt la curent cu tot ce misca prin Bucuresti: ” Fraaate, il stii pe unu’ Sebi? Sta in Militari….sau nu in Berceni. Trebuie sa il stii. E tare rau tipu’!”. Ii dezamagesc crunt. Nu-l cunosc si probabil ca nici nu as vrea. Insista feciorasii: “Hai frate, e unu brunet si inalt, smecher rau tipu’!”. Nop. Nu stiu. Renunta pentru moment, dar isi aduce unul dintre ei aminte:” Da’ pe unaaa….Magda parca…o stii? E buna rau gagica, nu ai cum sa nu o stii…Prin Colentina sta…O stii frate?”. Din nou, raspuns negativ. “Hai fraaaate! Da’ tu nu stii lume pe acolo pe la Bucuresti…!”
Asa e. Nu prea stiu. Si suntem doar 3 milioane, iar eu, ignorantul, nu ii cunosc nici pe Sebi din Berceni si una’ buna din Colentina. Sunt jalnic!
January 6th, 2007

Pierdut in spatiu si timp

Pregateam cu mare atentie revelionul… Ne-am strans toti prietenii intr-o vila spatioasa pe Valea Prahovei; pregatiti sa chefuim! Si a venit si ziua de 3o! Ce sa faci cand toata lumea e pe partie, iar tu esti singur cu un bun prieten in camera? “Hai sa bem!”, mi-a soptit suav la ureche… Si am inceput: vodca, bere, sampania special pregatita pentru noaptea cea magica de 31 spre 1! Orele au trecut si a aparut si a mea iubita, strigandu-si disperata sentimentele de furie pe care le nutrea pentru mine in acele momente…I-am raspuns romantic: “Stai draga, ca mai beau un pic si adorm; dar sa vezi maine seara ce ne distram!”. Si a crezut, si m-a sarutat si ne-am iubit un pic, pana cand i-am zis sa plece ca trebuie sa continui sa beau cu prietenul meu! Ca doar o viata avem! Si am tot baut, pana am cazut…la pat! Si am adormit ca un prunc alcoolizat…
Dar m-am trezit. Deschid ochisorii si imi vad iubita plangand disperata… cu lacrimi de crocodil ranit! “Nu fi suparata, draga! Am gresit, recunosc, am baut ca un porc…dar gata! Mergem la Revelion, imbraca-te, ca o sa ne simtim foarte bine!”….
Mare mi-a fost mirarea cand am primit o palma:” Nesimtitule, Revelionul s-a terminat de 2 zile: suntem pe 2 ianuarie! Ai baut de pe 30 dimineata pana pe 31 seara si te-ai trezit acum sa mergem la Revelion? Esti un nerusinat!!!!”
Si a mai trecut un an…
January 6th, 2007

Pepinho neastamparatul

Rasfoind azi un ziar foarte popular( pe care nu il cumpar, ci il primesc gratis la locul de munca!), am descoperit ca marele, inegalabilul, valorosul si nepretuitul Pepe ar urma sa stea 10 ani la “mititica”, dupa ce a batut zdravan un avocat intr-un club bucurestean. Asadar, Oana Zavoranu, mai nou “peremista”, ii va arunca “brunetelului” chiftele cu prastia! Mi-l si imaginez pe Pepinho dand concerte in cinstea mai marilor celulii, pentru a fi crutat:)….si cantand el din suflet, miscandu-si suav trupul rebel, in final nu este iertat de aceiasi mai mari ai celulii! PEDEPSI-TI-L!!!!! Dar, ca intra sau nu la “racorica”, sincer, nu prea ma intereseaza (ba mai mult, cred ca tuns ii vine mai bine!). Mai interesante mi s-au parut numele apropiatilor lui Pepe: pe frac-sau il cheama Miguel , iar pe nepotu-sau il striga Franco. Asadar, macho&family au adanci radacini sud-americane, puternic dezvoltate in cartierele marginase ale Bucurestiului, unde , de altfel, trebuiau sa si ramana pe veci… Ar mai sari in ochi faptul ca al nostru mare artist are absolvite doar opt clase, dar brusc ne amintim de numele alor sai, si deja e chiar de asteptat! In fond si la urma urmei ce ii trebuie mai multe? Ca a depasit trenul… si sa nu uitam nici de meseria domnisorului Ionut Pascu, asa cum a fost ea declarata politiei: ” artist interpret de muzica latino”…. Ne lasi, Don Quijote?
November 26th, 2006